„Beția” de productivitate

Atât eu, cât și Răzvan avem un număr minim de ore de productivitate pe zi. Rare au fost zilele în care să mergem ceas și să ne facem toate orele de productivitate și de studiu (în cazul lui Răzvan). Nu voi detalia aici motivele, vom face într-un articol separat.

Au existat totuși și zile în care am fost foarte productivi. Zile în care ne-am dus la îndeplinire toate scopurile din tabel. Motive de bucurie, nu? Da, o zi bună din punct de vedere al productivității și scopurilor este un vis împlinit, dar apar câteva probleme.

Și aici aș aduce eu în discuție „beția” de productivitate. E acea stare în care te afli, dacă ai reușit o zi bună, după un lung șir de zile proaste. Ai atins pentru o zi toate scopurile și te crezi zeu. Mă rog, asta se aplică mai mult la mine, dar poate și la Răzvan.

O zi bună, mai ales dacă este singulară nu este garanția a nimic. Ea trebuie luată cu prudență. Poate fi un eveniment singular (așa cum se întâmplă de obicei). Iar până nu devine recurentă, o zi bună este doar o zi bună și atât. Sigur, ea trebuie apreciată și studiată, dar nimic mai mult.

Cum mă schimbă o zi bună, în care mi-am atins toate scopurile

De exemplu, eu am tendința, atunci când am o zi bună să monopolizez ședința de productivitate. Răzvan mă ascultă, îmi pune întrebări și apoi trecem la ziua lui. Am observat (și corectez asta) că în acele zile, tind să vorbesc mai mult și să nu ascult deloc.

Astfel, ziua lui Răzvan intră la „și altele”. În ultima vreme încerc să nu mai monopolizez ședințele și să încerc să ascult mai mult. O zi bună și o zi proastă ar trebui să fie tratate egal ca timp și importanță în ședința de productivitate. O zi bună trebuie felicitată și discutat de ce a fost o zi bună. La fel și pentru o zi rea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.